Helen Azar: „Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova”

Marea Ducesă Olga Romanova avea 22 de ani când a murit, în iulie 1918, ucisă de bolşevici, împreună cu toţi ceilalţi membri ai familiei imperiale.

Cel mai mare copil dintre cei cinci ai ţarului Nicolae al II-lea şi ai ţarinei Aleksandra, Olga era în vremea relatărilor din jurnal la vârsta măritişului, fiind considerată una dintre cele mai râvnite prinţese ale epocii.

Viitorul rege Carol al II-lea al României s-a numărat printre cei mai importanţi pretendenţi ai săi, dar întâlnirea dintre cele două familii regale nu s-a sfârşit cu o hotărâre în privinţa mariajului princiar.

Jurnalul Olgăi Romanova, început în 1905 şi încheiat pe 15 martie 1917, la scurt timp după abdicarea tatălui ei, este o descriere atentă şi plină de candoare a întâmplărilor de zi cu zi din viaţa Marii Ducese.

Un document remarcabil al unei tinere care nu a ales să facă parte dintr-o familie regală şi nu a profitat niciodată de poziţia sa, ci şi-a pierdut viaţa tocmai din cauza a ceea ce reprezenta familia ei.
Helen Azar, care lucrează ca bibliotecară la Biblioteca publică din Philadelphia şi face parte din echipele care desfăşoară diverse programe legate de istoria locală, a vizitat de mai multe ori Rusia şi a lucrat la Fondul de cărţi rare de la Muzeul din Ţarskoe Selo, care deţine colecţia imperială de cărţi. Dată fiind pregătirea ei ştiinţifică şi pasiunea pentru istoria Rusiei, este coautoarea mai multor texte despre identificarea rămăşiţelor ultimului ţar şi ale familiei lui.

Sursa: www.libris.ro