Gabriel MANȚĂ

Ce bucurie, ce nebunie! În clipe ca acelea de sâmbătă noapte, fotbalistul se simte fotbalist pentru ce a înfăptuit în iarbă, în timp ce mulţi alţii, nealeşi, şi-ar goli toate conturile pentru a trăi aşa ceva. Dar povestea nu este de o noapte, chiar dacă noaptea a fost de poveste! Încercaţi să vă închipuiţi echipa Interului fără Milito, Eto’o, Sneijder, Pandev… Primii trei au ajuns la Moratti în curte vara trecută, ultimul – în iarnă. După primul an în Italia, cu un scudetto obţinut din inerţie, fără opoziţie serioasă în peninsulă, Mourinho a ştiut că n-are şanse în Europa cu o echipă dependentă de un singur jucător, Ibrahimovic. Acesta încercase fără folos să tragă echipa după el în dubla cu Manchester, jucase bine, dar era nevoie de tracţiune pe mai multe roţi. Şi iată unde s-a ajuns! Milito, transferat de la Genoa la 30 de ani împliniţi (!), a fost grandios, două goluri desăvârşite şi, să nu uităm, încă două pase de gol servite coechipierilor! Italienii, zgârciţi la note, i-au dat 10! A meritat, ba chiar ar merita şi Balonul de Aur, după părerea lui Lippi! Iar căpitanul Zanetti, printr-o coincidenţă ce nu putea fi ratată, şi-a aniversat 700 de meciuri la Inter chiar la acest succes, despre care spune, pe bună dreptate, că este încoronarea carierei sale.

Entuziasmul pentru performanţa la care a fost părtaş şi Cristian Chivu nu trebuie să ne atrofieze simţul realităţii. Compatriotul nostru a fost punctul nevralgic al milanezilor, dar unul asumat. Mourinho a ştiut că el va compensa cu inteligenţă duelul cu Robben, inegal pe extremă. A faultat când şi cum trebuia, dar când a riscat al doilea galben, portughezul l-a retras pe bancă. Datoria, însă, şi-o făcuse.

O remarcă tactică. Dispunerea pe teren cred că a fost făcută după calităţile lui Eto’o şi Robben. În timp ce camerunezul a uimit pe toată lumea, încă din fazele anterioare, cu metamorfoza sa, Robben nu putea excela decât în plan ofensiv. Consecinţa a fost poziţionarea mai retrasă, în compensaţie, a perechii Van Bommel şi Schweinsteiger, acesta din urmă dorindu-se, probabil, un fel de regizor retras, de tip Pirlo. Numai că neamţul n-are pasa lungă, aşa că a sfârşit în anonimat, cu record de reuşită a paselor de rutină (de văzut cum va fi utilizat la mondiale). Cu benzile asigurate complet de Pandev şi Eto’o, Mourinho l-a lăsat doar pe Milito în luptă cu cei doi stoperi adverşi, preferând să pluseze cu Sneijder în centru. Deci oamenii degrevaţi de responsabilităţi defensive au fost cei doi olandezi, Robben şi Sneijder, de la ei aşteptându-se dezechilibrarea adversarilor. Chiar dacă interistul a dat pasa decisivă la deschiderea scorului, tot oamenii de gol au avut ultimul cuvânt. În timp ce încercatul Milito a înţepat-o la prima ocazie, novicele Muller a ratat înscrierea meciului pe o altă orbită.

Una peste alta, ca pe vremuri, translatorul Mourinho l-a tradus încă o dată pe Van Gaal!

** Refrenul imnului lui Inter: Iubeşte-o! Pe nebuna de Inter, iubeşte-o!