Gabriel MANȚĂ

Pentru că aşa este cinstit, voi confrunta cu realitatea previziunile făcute aici, cu mai mult sau mai puţin timp în urmă. După cum veţi vedea, motive de mândrie nu prea sunt... Voi începe cu echipa campioană la intern, Unirea Urziceni, în care n-am crezut mult timp (dar aici am companie numeroasă, aproape de unanimitate). Constatam în pauza de iarnă că echipa lui Dan Petrescu a renunţat la Mara, vedeta echipei, fără nici un sens peiorativ, concluzionând că în retur Unirea va fi luată în serios şi îşi va pierde suflul pe parcurs. Greşit! Nimeni nu a luat ciulinii în serios, în afară de ei înşişi. În plus, cu doar câteva zile înainte de începerea sezonului, s-a compensat cu vârf şi îndesat cedarea lui Mara printr-o mişcare aproape neobservată la vremea sa, dar care s-a dovedit nemaipomenită: obţinerea împrumutului lui Varga şi Tibi Bălan de la Sportul Studenţesc. Cred că Meme Stoica e absolvit de vreun merit consistent la această tranzacţie, cei doi fiind elevii lui Dan Petrescu în Regie, deci nu s-a mers „la ghici”. Ba chiar Varga fusese promovat la prima echipă a Sportului în mandatul Bursucului.
Mai scriam în iarnă că la titlu se vor bate Dinamo şi CFR Cluj. Până la urmă s-a bătut doar Dinamo şi pot spune, autoironic, că am avut dreptate. La titlu, Dinamo s-a bătut. Singură! Stupiditatea jucătorilor dinamovişti care se afişau prin cârciumi, la ore mici, inclusiv după înfrângeri ruşinoase, le taie orice tentativă de justificare. Se poate spune, fără teama de a greşi, că pentru toţi cei de acolo, jucători-antrenori-oficiali, este eşecul carierei... Cât despre clujeni, aceştia şi-au dat singuri cu stângul în dreptul când l-au demis pe Uhrin după câteva etape, din motive puerile. Sezonul s-a salvat prin câştigarea Cupei, dar consolarea este una palidă, mult sub pretenţiile iniţiale. Îndreptăţite, având în vedere lotul de jucători.