Gabriel MANȚĂ

Precedată de un amical pierdut lamentabil acasă (0-2 cu Israel), întâlnirea oficială cu Slovacia, tot de la Bucureşti, se termină 0-0, după o prestaţie jalnică. Deşi poate părea că norocul nu i-a mai surâs lui Piţurcă, de fapt i-a rânjit cu toţi dinţii. Slovacii au avut ocazii mari, o bară, li s-a refuzat un penalty clar, iar impresia generală a fost că noi n-am fi putut marca nici dacă jucam toată noaptea. Poate nu e lipsit de relevanţă faptul că încheiem meciul cu doi închizători pe teren, Gâlcă şi Lupescu, şi, în ciuda faptului că slovacii rămăseseră în 10 oameni, Piţurcă nu mai operează a treia schimbare! În condiţiile în care Portugalia recuperase deja terenul pierdut (3-1 în Ungaria şi 3-0 în Slovacia!), murmurele la adresa lui Piţurcă se transformă în „Demisia, demisia!”. Bineînţeles, se găseşte un oficial, Vali Alexandru, să-i reducă pe suporterii nemulţumiţi la „o mână de aurolaci” (observaţi că între timp Piţurcă i-a avansat pe suporterii protestatari de la Klagenfurt la „beţivi şi drogaţi”!).

Astfel, meciul cu Ungaria este privit cu teamă, un eventual eşec aruncându-ne în marasm. Neîncrederea şi scepticismul se cuibăresc în sufletele românilor. Pe neaşteptate, se întâmplă ceva... Prezent într-o emisiune televizată a lui Adrian Păunescu, Hagi cedează în faţa scenariului sentimental pus la cale şi acceptă să se întoarcă la naţională strict pentru acest meci cu Ungaria. Un entuziasm nemaipomenit cuprinde toate mediile, iar Hagi face o primă repriză exemplară împotriva ungurilor, scorul ajungând la 2-0 după nici un sfert de oră. Intervine accidentarea la umăr, intră Lupescu iar jocul şi scorul îngheaţă. Bineînţeles, Hagi nu se mai poate sustrage iureşului general şi intră la joc în următoarele meciuri importante: 5-1 în Slovacia (gol Hagi) şi 1-1 cu Portugalia (iarăşi gol Hagi). Calificare de pe primul loc, la braţ cu portughezii.

Toate ar fi putut fi bune şi frumoase, numai că iarăşi se întâmplă ceva. Frustrarea îl râcâie pe Piţurcă, căci nimeni nu îl mai bagă în seamă, numele lui Hagi fiind pe toate buzele. Aşa că daimonul său îl împinge la declaraţii de o răutate gratuită. Am fi bătut Ungaria şi fără Hagi, ne-am fi calificat şi fără Hagi şi Popescu etc. Exprimă ostentativ o chestiune de bucătărie internă, anume că Hagi nu trebuie să ia primă întreagă, deoarece n-a participat la întreaga campanie. Dar nu numai cei doi au parte de drăgălăşenii. Despre Dan Petrescu spune că l-au apucat subit durerile de spate la meciul cu Portugalia şi că ar fi sugerat prin intermediari să fie desemnat căpitan la un amical. Iar parcă pentru a tăia orice punte, îl declară pe Hagi isteric când acesta îşi exprimă indignarea în direct.

Şi pentru că nu era destul dacă nu era şi fudul, îşi dă foc la valiză cu un interviu în Gazeta Sporturilor, în care afirmă că dacă există un conflict între el şi o parte a jucătorilor, una din părţi ar trebui să plece, dar nicidecum el! Presa, exasperată oricum de şicanele şi opacitatea lui Piţurcă, loveşte la unison în scaunul selecţionerului (nu-mi amintesc, în epocă, de vreun articol de susţinere!), aşa că Mircea Sandu n-are nici un interes de a înota contra curentului: afară cu Piţurcă!

Astfel se încheie primul mandat de selecţioner al lui Piţurcă, neregretat de nimeni în afara unei camarile restrânse.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Întâia descălecare a lui Piţurcă la echipa naţională (II).

Comentarii