Gabriel MANȚĂ

Aşadar Piţurcă iese încă o dată pe uşa din dos de la echipa naţională, după ce fusese dat afară şi în urmă cu un deceniu. Despre acest prim episod s-a creat un soi de legendă, iar cei care au acum în jur de 20 de ani pot trăi cu impresia că lui Piţurcă i s-a înfipt atunci un cuţit în spate, după ce „calificase echipa naţională la EURO 2000”. Voi încerca să dezbrac istoria de faldurile căpătate între timp. În primul rând, este necesară repunerea pe baze rezonabile a formulării de mai sus: nu Piţurcă a calificat echipa naţională, ci aceasta s-a calificat avându-l pe bancă, de data aceasta, pe Victor Piţurcă. Este o nuanţare cât se poate de cinstită. Pe vreme aceea (o, tempora!), România era o obişnuită a turneelor finale, deci respectiva calificare se înscria în trend. Piţurcă nu a fost nicidecum vreun magician care a scos din joben ceva nemaivăzut pentru publicul român. Misiunea sa era, într-adevăr, ceva mai nebuloasă fiindcă toţi se întrebau cum va arăta echipa fără Hagi.

Dar să trecem la concret. În primul rând, să spunem că Piţurcă beneficiază de statutul de cap de serie, obţinut tocmai în urma rezultatelor generaţiei de aur. După un meci de încălzire cu Lichtenstein, Piţi începe în stil mare, surprinzând pe toată lumea: 1-0 în Portugalia! Acesta va rămâne cel mai bun rezultat (nu şi joc!) înregistrat în cele două mandate ale sale. Să ne reamintim puţin circumstanţele. La portughezi străluceau Figo şi Rui Costa, două pietre preţioase într-o montură preţioasă ea însăşi. Dar lusitanii nu sunt risipitori de ieri, de azi. Au reuşit să piardă un meci care a curs într-un singur sens, cu sumedenie de atacuri la poarta lui Stelea, cu penalty ratat în prima repriză şi om în plus aproape jumătate de oră! Pentru a pune capac, golul nostru a venit în ultimul minut, fiind singurul reuşit la naţională din lovitură liberă de către Dorinel Munteanu. Paranteză. Există nişte secvenţe filmate (imposibil să nu le ştiţi – au fost un fel de laitmotiv la ştirile sportive!) cu Piţurcă pe bancă la meciul câştigat cu Olanda la Constanţa. Cu fesul îndesat pe cap, Piţi se bucură agitând scurt pumnul în dreptul pieptului şi acompaniind gestul cu un rânjet elocvent. Un fel de „hai că îi facem, bulanul e cu noi”! Paranteză închisă. Peste patru zile norocul nu-l mai sărută pe creştet, dar nici nu-i întoarce spatele, 1-1 în Ungaria. Totuşi, impresia favorabilă prevalează, 4 puncte în deplasare depăşeau previziunile.

Urmează iarna. Cu sacii în căruţă, aroganţa lui Piţurcă nu numai că îşi arată colţii, dar începe să muşte. Atmosfera generală se strică şi nici rezultatele din primăvară nu-i vor mai fi aliate selecţionerului, după cum se va vedea.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Întâia descălecare a lui Piţurcă la echipa naţională (I).

Comentarii