Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video„– Da, vulpea-i moartă! Spune lupul./ – De unde ştiţi? Un iepure-l întreabă/ – Păi uită-te la ea, nu vezi că trupul/ E ţeapăn şi nu mişcă nici o labă?// – Eu unul socotesc că se preface/ – Ba, dragul meu, e moartă sută-n sută./ – Ah! N-o cunoaşteţi cât e de dibace!/ – Eu parcă simt c-a şi-nceput să pută,/ Adică vreau să spun că putrezeşte/ Şi are ochii-nvăluiţi în ceaţă./ – Cum? Pute? Asta-nseamnă că trăieşte./ Căci ea miroase-ngrozitor şi-n viaţă.// La ea, ipocrizia e o artă/ Aşa că, precum vezi, n-o cred nici moartă.”
VICTOR SIVETIDIS(Grecia): Vulpea
(Traducere de Mircea Pavelescu)
1. Născut la Nürnberg, este considerat cel mai mare şi mai reprezentativ artist german (1471-1528). Era un bărbat foarte atrăgător, cu maniere şi conversaţie fermecătoare, cu o inteligenţă sclipitoare, foarte bine pregătit în ştiinţele şi matematica vremii. Avea un talent extraordinar la desen, fiind mai faimos pentru gravurile sale în lemn şi aramă decât pentru picturile sale.A fost un mare admirator al lui Luther, iar opea sa e un echivalent al măreţiei Reformatorului. E o operă foarte serioasă şi sinceră, foarte umană, adresându-se sufletului şi înţelegerii maselor. A pictat tabloul Fecioara Maria cu o mulţime de animale, printre care poate fi văzută şi o vulpe legată:
a) Baldung Hans Grien;
b) Albrecht Dürer;
c) Friedrich Herlin
2. Epizootia (turbarea) este răspândită la vulpile din toată lumea. Dintr-un raport prezentat la Novisad, între anii 1977-1983, rezulta că au existat următoarele cazuri: 1977–4;1978–26; 1979–116; 1980–147; 1981–189; 1983–425. Şi-n Elveţia, din cele 23 de cantoane ale ţării, la un moment dat, 20 erau contaminate de epizootie. Cazuri nenumărate de turbare, având ca principal purtător vulpea, sunt semnalate şi în ţara noastră. Câte cazuri, conform datelor O.M.S. , sunt tratate în fiecare an în lume?
a) un milion;
b) un milion şi jumătate;
c) două milioane
¤ Gaiţa flămânzită stătea cocoţată într-un smochin. Aflând smochinele încă verzi, mai aştepta să se coacă. Vulpea văzând că gaiţa zăboveşte acolo în neştire şi aflând apoi de la ea pricina, îi spuse: „Dar te înşeli, prietenă, dacă te ţii numai cu speranţa. Căci de fapt speranţa ştie să te amăgească, dar nicidecum nu te hrăneşte”. Fabula ţinteşte pe omul care întruna râvneşte câte ceva.
ESOP: Gaiţa şi vulpea
3. Istoric şi biograf roman, de profesie avocat(c. 76 – 141 d. Hr.), din a cărui biografie e bine cunoscută epoca prieteniei cu Pliniu cel Tânăr(97–113). Având posibilitatea să cerceteze arhiva imperială, să adune material, a scris imens. I se atribuie meritul de a fi îmbogăţit specia literară a biografiilor cu amănunte pitoreşti. Lui îi aparţine următoarea cugetare: „Vulpea îşi schimbă părul dar nu şi firea”:
a) Suetoniu;
b) Tacit;
c) Plaut
4. Câinele sălbatic aleargă cu 110 km/h, Ogarul cu o viteză de 70 km/h, calul de curse cu 70 km/h, câinele de curse cu 68 km/h, iepurele cu 65 km/h, iepurele de casă cu 56 km/h, pisica domestică 48 km/h. Cu ce viteză aleargă vulpea argintie?
a) 58 km/h;
b) 68 km/h;
c) 78 km/h
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„Pe un cocostârc călător/ Vulpea la masă îl chema,/ Dar în loc de ospăţ cu spor/ Pe discu lat află o zeamă,/ Limpede şi chiar latură,/ Fără de dumicatură./ Paserea cu lungul plisc,/ Vrând să mănânce, toacă-n disc,/ Osteneşte sărmănica/ Şi nu-nghite mai nimica./ Vulpea însă, unde-atinge/ Soarbe tot, şi-n urmă linge./ Cocostârcul supărat/ Ăst ospăţ nu l-a uitat./ Şi-a întruna vrând neplăcuta/ Dauna, care-a păţit,/ La masă pe prefăcuta/ Acea vulpe o-a poftit./ Vulpea vine la amiază/ Şi la masă se aşază/ Unde-un miros priincios/ Menea vulpei prânz gustos./ Dar bucate/Delicate/ Vede-nchise-într-un văsuţ/ Cu grumaz lung şi-ngustuţ./ În el pliscul bine încape,/ Bucatele să le pape,/Dar cascatul vulpei bot/ Sta de prânz departe-un cot;/ Deci cu foame şi ruşine/ Vicleana vulpe rămâne.// Cel ce vre pe un altu să înşăle/ Adesea sufere mai răle”.
AL. DONICI: Cocostârcul şi vulpea (1866)
