Cătălin MIHULEAC

Părintele s-a făcut praf, ca de obicei, dar de data asta n-a mai acceptat să fie cărat pe braţe la poarta unităţii, deşi chelnerii se pregăteau sufleteşte pentru această încercare, sfinţia sa însumând cam 110 kilograme, în care intra şi sufletul său mare. Pretextând un drum la toaletă, dus a fost, iar cine i-a luat urma – adică eu – a putut observa că ţinta sa era gara. Mergea grăbit, şi doar unul din zece paşi îi era îmbibat în alcool. Din când în când, îl pierdeam din vedere, dar îl reperam imediat, graţie manifestării sale acustice prin obişnuitul ”I can’t get no satisfaction!” Refrenul acesta, care a încântat o generaţie de tineri frustraţi, rupea vulcanic văzduhul nopţii; căci părintele apăsa pe silabele cuvântului „satisfaction”, până scotea un geamăt dureros din ele.

Aşa i-am ghicit ţinta. Părintele Cobuz dorea să se înfrupte din ademenirile prostituatelor, care îşi aveau reşedinţa pe timp de noapte în arealul gării. Ca viitor însurăţel, care mai şi pleca în linia întâi de pe coclaurii Iraqului, dorea şi el o mică petrecere a burlacilor. Era ceva rău în asta?

Cu peştele care le îndruma şi le veghea pe fete s-a înţeles iute, optând pentru două dintre ele, contra unui tarif de 75 de euro pentru o oră şi jumătate. Dar tocmai când să-şi urce într-un taxi încărcătura păcătoasă pentru a lua calea unui hotel ieftin, o patrulă de poliţie în trecere şi-a permis să glumească grosolan, că uite pletosul ăsta, merge să se deşerte, hăhăhă, bagă mare, gagiule. Părintele Cobuz nu suporta glumele sub un anumit nivel, aşa că le-a întors-o profesional:

- Iartă-i, Doamne, că vorbeşte gura fără ei!

Şi pentru ca Domnul să-i îndeplinească preferenţial cererea de a-i ierta pe păcătoşi, părintele flocos şi bărbos, în blugi şi geacă de piele, a trasat asupra lor un semn al crucii, încăpător ca o garsonieră mai mică.

Aici s-a încurcat treaba, căci poliţiştii au şi ei „până aici-urile” lor, neînghiţind glumele venite din partea unui rocker curvar şi duhnind a băutură, care te mai şi persiflează cu „iartă-i, Doamne!”. Bă glumeţule, flocosule, ia coboară oleacă, să ne arăţi o legitimaţie, ceva. Hai, eliberează ringul, lasă taxiul şi domnişoarele, nu te smuci că te ia naiba, vezi că ăsta e un pistol, nu jucărie. Cum adică n-ai acte la tine, ia hai la secţie, să ne dai un autograf, prinde-i mâinile la spate, Marine, aşa.... Stai cumincior, că zgârie rău cătuşa.... Hai, că avem treabă, astă seară. Ce mormăi acolo, că eşti popă militar? Poate eşti popa din filmele porno, care le-o trage enoriaşelor. De ce te reţinem? Pentru tulburarea ordinii publice, nu te-ai prins?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Neştersele amintiri din timpul armeţii (VI).

Comentarii