Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Era greu şi cu feromonii, tare greu. Acuma ne alintăm cu parfumuri care să ne surprindă cât mai avantajos unghiul „ph”-ului, zborşind în văzduh exact atâţia feromoni cât este nevoie, pentru ca adversarul să îngenunche. Dar pe-atunci, cu un spray deodorant „8x4”, cu un „Rexona” sau un „Fa” frângeai rezistenţa oricărei frumoase, cu condiţia să n-o fi marcat anterior concurenţa beduină, cu un cip de semnalizare.
Săpunurile erau copiii de suflet ai spray-urilor, dar era mare păcat să le strici, spălându-te din prima cu ele, aşa, pur şi simplu. Nu, frăţioare, săpunul „Lux”, „Fa” sau „Rexona” se ţinea mai întâi luni bune, între hainele împăturite în dulap. Se ţinea cu ambalajul puţin dezlipit, ca o tunică descheiată la doi nasturi, ca să poată îmbiba, cu povestea lor plăcut mirositoare, tricourile „Puma” care nu erau „Puma”, puloverele „C&A” care nu erau „C&A”, cămăşile „Ralph Lauren” care nu erau „Ralph Lauren”...
Mulţi feromoni conţinea şi fumul ţigărilor fine, şi aroma rară a cafelei solubile - prietenosul ness marca „Amigo” - ambele foarte eficiente în activitatea de atragere şi preludiere a sexului frumos. Amorezii versaţi recunoşteau franş că sentimentul pe care ei îl mută de colo-colo e parcă tot un fel de ness, solubil în efluvii de tutun Virginia... Nu ştiu cum, dar pe-atunci tutunul nici nu dăuna grav sănătăţii, cum din păcate se întâmplă acum, ba parcă se poate spune că îi ajuta sănătăţii... Iar criza din comerţ îi tăia aripile abuzului de cafea, nepermiţându-i să creeze dependenţă.
Ştiţi ce mă miră mai tare şi mai tare? Că nicio carte, unde se analizează şi cataloghează asprimile defunctei societăţi comuniste, nu a găsit de cuviinţă să dedice un capitolaş cumplitului regim vestimentar care-a chinuit poporul, în principal tineretul. Un regim vestimentar pe care cu toţii l-am suportat şi pe care fiecare a încercat să-l fenteze, după puterile şi posibilităţile sale.
