Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Şi tot spre fabricile înclinate spre export trebuia să te orientezi, dacă ţineai să pui mâna pe o pereche de încălţări ca lumea; o pereche de pantofi eleganţi – faimoşii „Otter” de la Timişoara ori dublu rafinaţii „Clujana” - sau de sport, celebrii adidaşi.
Firma „Adidas” merită un bob zăbavă, căci a avut aceeaşi importanţă onomastică în încălţăminte, ca firma „Xerox” în activitatea de copiere. Aşa cum orice hârtie reprodusă după original se numeşte pentru eternitate „copie xerox”, la fel orice încălţări de sport din piele capăta din oficiu titlul de „adidaşi”. Eu unul mă mândream cu o pereche de adidaşi „Converse” şi prima oară când i-am urât pe meteorologi a fost când m-a prins zloata în adidaşii mei cei noi, fiindcă ei - ghicitorii în presiunea aerului şi-n viteza vântului - greşiseră prognoza... Cât am luptat atunci ca să le refac pielea lezată de apă şi noroi!
Prin urmare, mai mereu se ivea, spre fericirea vrednicilor pândari, câte un lot de marfă refuzată la export; iar ce nu le plăcea moftangiilor de clienţi vestici, era numai bun pentru noi, clienţii estici. Cui îi păsa, pe abstinenţa aceea vestimentară, de-un fermoar câş sau de-o cusătură fragilă? Pentru a drege păcatul, n-aveai decât să contactezi un restaurator de haine, eventual chiar pe ăla care ţi-ai cusut blugii „Lee”.
Să mai adaug ceva, nu lipsit de importanţă: întotdeauna i-am suspectat pe făurarii ţoalelor din fabrici că o scrânteau intenţionat, în procesul muncii lor. Pentru patrioticul lor sabotaj, aveau şi au toată admiraţia mea. Deţin toate semnele că, dacă n-ar fi fost ei, dandy-smul naţional ar fi sucombat, în acele vremuri vitrege. Din acest motiv, le trimit peste decenii salutul meu recunoscător: domn’ inginer Mantale şi matale, maistre nea Dominte, sper că sunteţi sănătoşi şi-n viaţă! Cu oameni de ispravă ca voi, ne-am bucurat şi noi de-o tinereţe refuzată la export!
