Cătălin MIHULEAC

Ce simplu e să fii dandy în ziua de azi, când magazinele îţi aştern la picioare meniuri vestimentare dintre cele mai îndestulătoare! Ce simplu este astăzi şi ce complicat era ieri, pe timpul comunismului! Dar dacă azi povara creativităţii e pasată pe spinarea dizainărilor, în comunism tu erai propriul tău creator.

Nu făceai două parale ca dandy în comunism, dacă n-aveai propria ta pereche de blugi, pe care-i aflai în căminele locuite de studenţi străini, în principal de arabi, veniţi să-şi vâre în cap buchea universitară românească. Blugii erau scheletul, infrastructura; pornind de la ei, se putea lucra şi improviza la nesfârşit. Blugii erau partea fixă, restul putea varia în funcţie de imaginaţia fiecăruia.

Cumpărând direct de la arabi, eliminai veriga „bişniţar”, cu adaosurile lui nesimţite în lanţul comercial. Spre deosebire de bişniţarul nostru, arabul era neguţător cinstit. Băteai la uşa lui, scoteai banul - echivalând cu leafa naţională medie - şi probai o constelaţie de blugi care nu erau americani, dar priviţi din anumite unghiuri ale bunăvoinţei, puteau fi luaţi drept unii americani. Te hotărai greu, dar pân’ la urmă alegeai o pereche. Plescăiai mulţumit din buze: poate că nu-ţi veneau ei chiar ca turnaţi, dar ce mai conta. Erai şi tu un mic american.

Îi trăgeai pe tine, crac după crac, radiind din toată fericirea; aproape că şi uitai să oftezi, trăgând cu ochiul la fătucile care dereticau, găteau sau flecăreau în camera de cămin a arabului. Fete frumoase, adunând în părul lor tot blondul ţării, fete cu păr oxigenat, care-ţi dăruiau cu generozitate din oxigenul lor vizual; fete sorbind, c-un aer târfesc de osteneală, din ţigările cu tutun „Virginia”, la fel de blond ca şi ele. Fete românce, dar inaccesibile românilor.

Hotărât lucru, rezistenţa femeiască a neamului nostru a fost intens încercată în acele vremuri, ea dovedindu-şi din păcate limitele. Studenţii străini îi făceau sexului nostru frumos operaţii pe cord deschis, iar el plesnea bezmetic din aripi, alimentat dintr-un rezervor plin cu fericire. Ştiau şi unde să atenteze studioşii beduini: mângâiau pielea sensibilă a fetelor noastre mai întâi cu săpun „Rexona”, „Lux” sau „Fa”; le mulau apoi pe sâni tricouri imprimate cu figurile întunecate ale componenţilor de la formaţia „Boney M.” sau cu chipurile albinoase ale celor de la grupul „ABBA”... După care, nimic nu le şedea mai la îndemână decât să le dea gata! Se pricepeau, perverşii, să ne drogheze frumuseţea feminină cu vraja subţire a ţigărilor „Camel”, „More” şi „Salem”!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Să fii chic cu Nicolae Ceauşescu (I).

Comentarii