Timp de 50 de ani, mintea profesoarei Taziana Guga Vlad, dominată de un patriotism adevărat, formată la acele şcoli adevărate din Cernăuţi, a elaborat forme şi metode mascate prin care elevii să cunoască adevărata istorie a patriei, asta cu toate că era profesor de Limba Română.
În aceste condiţii apare revista „Bistriţa Aurie”, în paginile căreia îşi fac loc articole şi versuri cu ample referiri la România Mare, sau Bucovina subjugată.
Organizează cenaclul literar „Lucian Blaga”, în cadrul căruia pe lângă elevi sunt atraşi funcţionari şi muncitori talentaţi, ca în felul acesta ideea de patriotism să treacă pragul şcolii. Colaborează pe aceleaşi teme cu revista „Cronica Românească”, din Roman, este un colaborator activ al ziarului local „Glas Dornean” şi revista „Cetină de Tisa”, în care mânuieşte cu dibăcie versul şi proza patriotică.
Mai trebuie menţionat faptul că în acele vremuri grele. Doamna Taziana sloboade o coloană de lumină românească, prin condeiul său şi în publicaţiile de dincolo de aşa zisele hotare ale Bucovinei ca: „Ecoul Slovei”, „Codrii Cosminului”, „Ţara Fagilor”, „Istorie şi Destine”.
Pentru a-şi putea masca ura şi revolta, profesoara Taziana Guga Vlad a trecut prin toate formele de perfecţionare profesională şi a promovat toate gradele didactice cu calificativul maxim.
Cu toate că după descătuşarea din Decembrie 1989, în care inimoasa patriotă şi-a pus mari speranţe, graniţele au rămas aceleaşi, în aceste condiţii se adaptează noilor stări de fapt şi împreună cu soţul său, prof. Veniamin Guga a participat în fiecare an la serbarea „Limba noastră cea Română” de la Cernăuţi şi încep un şir întreg de călătorii prin teritoriile Bucovinei ocupate şi Basarabia.
Căutând să învingă o boală inerentă vârstei, îşi aduce un aport deosebit la strângerea legăturilor de prietenie, de astă dată, în condiţii de libertate deplină, cu dorneni, bucovinenii şi moldovenii din teritoriile ocupate.
Astfel la Vatra Dornei se înfiinţează o filială a Asociaţiei Culturale „ProBasarabia şi Bucovina”, în care sunt atrase personalităţi de marcă ale culturii şi istoriei dornene, foşti deţinuţi politici, veterani de război şi alte categorii sociale .
Pentru a-şi mai uşura suferinţa sufletească, distinsa doamnă scrie şi o serie de cărţi cu caracter istoric şi beletristic. Astfel în 1997, apare „Ibi Domo Sun”, 1999, „Rană Deschisă”, 2001, „Rană Deschisă” ediţia a II-a, 2003, „Ibi Domo Sun” versiune bilingvă, (germano-română), 2006, „Eterne Vise”, 2008, „Dor de Acasă Heimweh”, (ediţie bilingvă, română –germană).
Timpul, acest duşman al existenţei umane, se scurge prin clepsidra faptelor, întâmplărilor şi trăirilor noastre şi numai aşa putem deveni eroi sau nostalgici.
În cazul de faţă avem o luptătoare neobosită, care în baston, la o vârstă destul de înaintată, răspunde „prezent” la orice manifestare sau acţiune, fie ea la Cernăuţi sau Chişinău.
Nici suferinţa fizică şi nici cea sufletească, pricinuită de pierderea soţului său (2002) nu au stins acea coloană de lumină şi patriotism.
Ori de câte ori stai de vorbă cu această distinsă doamnă, pe anumite teme din biografia sa, nu omite să menţioneze faptul că oraşul Cernăuţi, concentrează în conştiinţa românească, o bogăţie de amintiri scumpe ale trecutului nostru.
Azi, la cei 85 de ani, stimata noastră profesoară îşi mai doreşte de la această viaţă trecătoare doar un singur lucru : Să vadă din nou ROMÂNIA MARE.

 

George TIMU

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O coloană de lumină (II).

Comentarii