După cum se ştie din cele mai vechi timpuri, oamenii şi localităţile de unde provin sau îşi desfăşoară activitatea, îşi au personalitatea lor, şi cu cât această personalitate este mai puternică, cu atât influenţa ei în mediul înconjurător este mai mare.
Pornind de la această afirmaţie se poate concretiza fără îndoială că printre personalităţile culturale cele mai importante ale, Ţării de Sus se află şi distinsa profesoară Taziana Vlad Guga.
Destinul acestei deosebite doamne a fost unul mai aparte, deoarece s-a derulat pe fundalul unor evenimente ce au zguduit destul de puternic istoria frumoasei noastre Bucovine.

Destin special

… Profesoara Taziana Vlad Guga, s-a născut la data de 13 noiembrie 1924, în comuna Bălăceana, din istoricul judeţ Suceava, într-o casă de oameni intelectuali.
Tatăl, Constantin Vlad fiind preot, iar mama, Elena Voronca, prezbiteră, de copil a cunoscut o serie de principii şi reguli de religie ortodoxă, care i-au călăuzit mintea şi paşii spre literatură, istorie, în general spre cultură şi comportare creştinească.
Rămasă orfană de mamă de la vârsta de doi ani, copilăria şi-o petrece în satul Iordăneşti, situat pe malul Siretului.
Fiind un copil cu o minte luminată şi ordonată, tatăl s-a hotărât să o înscrie la o şcoală primară din Cernăuţi, unde putea să primească, pentru început, o educaţie pe măsură. Şi aşa a fost.
Rezultatele foarte bune la învăţătură şi disciplină i-au deschis drumul spre vestitul Liceu de Fete „Elena Doamna” din acel oraş.
Se poate afirma cu toată convingerea că aici s-a format în climatul elevat, fiindcă a avut parte de o serie de dascăli deosebiţi, dar şi de atmosfera specifică a acestui oraş plin de cultură şi patriotism.

Atitudine de patriotism şi dragoste de neam

Ca elevă sârguincioasă, a început să studieze din arhive, număr după număr gazeta românească, BUCOVINA pentru literatură şi politică ce a apărut încă din 4 oct. 1848, sub îngrijirea fraţilor Gheorghe, Alexandru şi Eudoxiu Hurmuzaki, în care găsea materiale ale unor destinşi intelectuali ai vremii ca : Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, Andrei Şaguna, Aron Pumnul, Andrei Mureşan şi Iraclie Porumbescu, ce au călăuzit-o tot mai adânc spre acea atitudine de patriotism şi dragoste de neam.
După cum această publicaţie nu a avut o viaţă lungă (1848 –1850), ca bună cunoscătoare a limbii germane, s-a orientat spre ziarul de limbă germană BUKOWINA, scos de Ernest Rudolf Neubauer, cam de aceeaşi orientare patriotică.
Acest ziar care a acoperit domnia colonelului Alexandru Ioan Cuza, intervalul instaurării locotenenţei domneşti şi primii doi ani de guvernare a regelui Carol I, a avut un impact deosebit în cunoaşterea celor mai importante momente din evoluţia social – politică a Principatelor Române.
Odată cu absolvirea liceului cu diplomă de merit, tânăra de atunci a înţeles ce înseamnă dragostea faţă de locurile natale, cu toată istoria lor, şi-a format o imagine admirativă faţă de Tricolorul Românesc ce unea sub faldurile sale România Mare.

O adevărată luptătoare

Având în faţă aceste considerente, pentru această fată, viaţa îşi va urma cursul normal, ea devenind studentă a Facultăţii de Filologie, foarte hotărâtă de a îmbrăţişa cariera de profesor de Limba şi Literatura Română.
În anii studenţiei se alătură acelui curent tineresc de a studia presa transilvăneană : „Concordia”, „Albina” şi „Gazeta Transilvaniei”, fiind la curent cu evenimentele politice şi culturale din Bucovina, după evenimentele create de Revoluţia din 1848.
Anul 1940, cu nefastele lui evenimente a venit ca un tăvălug peste conştiinţa acestei tinere, ce depăşise stadiul gândirii abstracte şi îşi conturase un orizont plin de patriotism şi dăruire.
Sfârtecarea trupului României Mari, intrarea trupelor germane în ţară cu scopuri bine cunoscute, aservirea bogăţiilor solului şi subsolului ale ţării, maşinii de război germane, au condus la crearea unei deziluzii totale, iar conştiinţa patriotică a intrat în conflict cu noile stări de fapt create.
În aceste condiţii au apărut primele forme de manifestare propatriotică, şi după cum spuneam, nici nu se putea altfel fiindcă conştiinţa s-a patriotică era formată pe alte criterii.
Ca şi cum aceste evenimente ce i-au amărât sufletul şi conştiinţa, nu ar fi fost de ajuns, anul 1944, vine cu noi vitregii, dintre care cel mai dureros a fost comunismul cu formele sale de manifestare identice cu cele ale fascismului.
Aceste stări de fapt, o îndârjesc şi mai mult, devenind o adevărată luptătoare.
În acest mod, tânăra profesoară face parte din acei intelectuali ce au introdus adânc în rândul populaţiei conştiinţa naţională românească.
Un timp, lucrează ca învăţătoare în comuna Iordăneşti, apoi se transferă în oraşul Vatra Dornei.
Ca profesoară de Limba şi Literatura Română, la şcolile dornene cu profil minier, administraţie economică, forestieră, industria laptelui şi Liceul Teoretic, profesoara Vlad Guga se prezintă în faţa elevilor cu intenţia curajoasă de a le implanta în conştiinţe acel patriotism în care s-au evidenţiat înaintaşii noştri, din cele mai vechi timpuri. Merită scoasă în evidenţă prudenţa cu care a acţionat, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor.

George TIMU

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O coloană de lumină (I).

Comentarii