Tare n-are noroc în dragoste preşedintele nostru

Încăpăţânat mai este neamul din care facem parte; încăpăţânat şi cu o predilecţie aparte pentru a încălca legile. Iar acum, bucuria lui: pe lângă legile naţionale, s-a ivit pleaşca de-a le strivi sub talpă şi pe cele continentale. Şi ce dacă regulile stricte ale comunităţii europene, rostite de domnii pedagogi de la catedra Bruxelles-ului, prevăd sacrificarea porcului conform unei teorii clare, având ca punct de rezistenţă anestezia animalului? Şi ce dacă suntem ameninţaţi cu scăderea notei la purtare? Ia nu ne mai osteniţi cu Brucselul ăsta crescut la pension! Ei cu Brucselul, noi cu purcelul! Adă ţuica şi iataganul, bade Vasile, că noi tot cum ştim de-o mie de ani o să-i facem purcelului felul!

Dacă în apetitul pentru ignorarea legilor nu mai este vreo surpriză, mă miră totuşi lipsa de compasiune faţă de porc, ale cărui suferinţe la sacrificare îţi ridică părul de pe braţe şi de pe cap. Datorăm mai mult respect porcului, care rămâne totuşi principalul animal de companie al românului, chiar dacă pe o perioadă relativ scurtă, de numai un an. Nu-mi pot explica totuşi cum de corul sinistru de guiţături, care te cutremură în zilele de crimă organizată porcină, nu mişcă nici un atom din mila românului.

O apărătoare a barbariei strămoşeşti de ucidere a porcului se arată şi fosta consilieră prezi, actuală parlamentăriţă, Nuţi Udrea, care a asistat personal la o astfel de mătrăşire, anul trecut cam pe vremea asta. Tare i-a mai plăcut ei toată execuţia, martorii spunând că a avut chiar un orgasm greu mascat; iar în timpul postludiului, la un şorici dublu, şi-a exprimat regretul că Brucselul ne strică orânduiala, cu anesteziile lui neavenite.

Nu ştiu cum, dar de câte ori o aud pe blonda prezi Nuţi, mă duce gândul la înţelepciunea aia: „Dacă tac, poate că par proastă. Dacă deschid gura, înlătur orice dubiu.” Tare n-are noroc în dragoste prezidentul Băsescu!