Ne este rușine să spunem prostii?

La întrebarea din titlu, toți cei de vârsta mea vor răspunde cu un DA categoric. Am fost învățați că ne facem de râs, noi și familia sau colectivitatea, dacă debităm tâmpenii din grabă, neștiință sau vrând să ne "dăm mari" în condițiile în care nu stăpânim subiectul în discuție. Se spunea (se mai spune?) că "tăcerea e de aur" sau "dacă tăceai, filozof rămâneai", iar membrii familiei ne avertizau că "râde lumea de noi", o umilință majoră în societate, dacă o "luăm pe arătură" prin emiterea de păreri "excentrice". Cred că era o atitudine sănătoasă, menită a corecta elanul celor care "le știu pe toate", chiar dacă în anumite condiții exagerând "corectitudinea", oamenii mari (adulții) inhibau imaginația specifică copiilor care descoperă lumea. O atitudine ponderată, conform principiului "calea de mijloc, calea de aur" (Grecia antică) ar fi soluția cea mai nimerită.

Personal, consider că rușinea de a debita prostii sau minciuni grotești a dispărut în bună parte. Să fie doar constatarea unui "ruginit" ca mine sau aceasta este realitatea?  Am curajul să afirm că sentimentul rușinii a cam dispărut, mai ales în mediul urban și în zona "școlită” a societății (nu am spus educată) și se mai menține în comunitățile mici și înrudite din mediul rural. Mai mult, am remarcat că și dacă faci închisoare nu este un motiv de jenă (unii se și laudă cu asemenea "performanță"). Nu credeți că asistăm la un derapaj social major cu consecințe de viitor grave? Eu așa consider.

Sare în ochi faptul că excelează în emiterea de tâmpenii și aberații politicienii, pseudovedetele TV, dar și "analiști" la comandă (cine achită comanda?) sau chiar persoane educate, dar puternic frustrate de demnitarii zilei. Nu mă refer la cetățeanul care lansează inepții în mediul său și care nu influențează prin prestație atitudinea și părerea altora. Nu el este cel nociv, chiar toxic. "Personalitățile" fabricate și împinse în față au un rol nefast major într-o societate cu un grad de educație redus (vezi procentul de analfabeți funcționali) determinând prin prestația lor și lipsa totală de discernământ (mai mult decât rușinea) propulsarea în funcție de decizie a nechemaților și natural gafele în rafală ale "iubiților conducători".

Lipsa rușinii este veche cât societatea umană, dar acum, prin libertatea de exprimare, se poate manifesta mai larg, dar și poate fi (și este) devoalată în public. Iar când este vorba de emiterea de prostii, inconștient sau voit, acest sentiment al jenei (reținerii) nu mai există decât la nivel local (rural) și în proporție reduse. Putem spune că democrația încurajează manifestarea prostiei? Da, fără teamă de consecințe. Asistăm chiar la cazuri în care trâmbițarea de prostii (ne ocupă "oculta mondială", suntem sclavii vestului, ne otrăvesc mințile tinerilor și decretarea dementă a sloganului "Slavă Moscova") au un succes electoral major și propulsează în Parlament persoane fără scrupule și nocive României.

Asistăm în zilele noastre, pe lângă prostiile curente, emanații ale unor minți limitate, și la campanii agresive de știri false (Fake News) orchestrate de persoane care urmăresc niște ținte financiare sau de putere clare. În aceste cazuri, nu putem să vorbim de rușine. Este o formă ticăloasă de a ne manipula și folosi în scopuri antisociale în general, și antidemocratice în special. Dar despre acest subiect voi reveni.

În final, mă întreb și vă întreb dacă sentimentul jenei de a emite judecăți pe teme de care nu au habar va reveni la români, și în general în lume? Greu fără educație (umanistă în primul rând) și fără o implicare concertată a familiilor, școlilor și societății în general. Nu trebuie așteptat pasiv pentru că lipsa de rușine în transmiterea de prostii evidente și cu consecințe dezastruoase pe plan mondial se extinde. Citiți doar comunicatele de presă ale Kremlinului. Groaznic! Și unii acceptă și cred.