Libertatea pe care ţi-o dă muzica. Libertatea propovăduită de Hristos (II)

Nu recomand altora să asculte nici un fel de muzică care le-ar putea transmite mesaje sau ritmuri pătimaşe. Dar nici nu cred că viaţa duhovnicească presupune numai ascultarea muzicii psaltice sau a celei clasice. E adevărat şi faptul că, pe măsură ce oamenii sporesc în viaţa duhovnicească, muzica pe care o ascultă se schimbă. Însă procesul e uneori de durată. Totuşi, stau şi mă întreb uneori dacă la bătrâneţe un şlagăr vechi precum Woman în love o să îmi placă mai puţin. Mi-am dorit să mă căsătoresc cu o fată care să mă iubească din toate puterile, care să fie Woman în love şi la adânci bătrâneţi. Chiar dacă melodia i-a încurajat pe mulţi să descopere farmecul poveştilor de dragoste tip căsătorie de probă, pentru mine această melodie a însemnat şi înseamnă altceva.

 

Libertatea în Hristos

Dar nu despre muzica vreau să vorbesc acum, ci despre libertate. Despre cele doua feluri de libertate.

În Hristos simt cea mai deplină libertate: în Hristos simt că libertatea nu înseamnă singurătate, nu înseamnă că numai eu vreau, că numai eu fac, ci înseamnă că accept să fiu iubit, că accept să mă scald în dragostea lui Dumnezeu, că accept să fiu înfrumuseţat lăuntric de Dumnezeu, că accept să deschid ochii şi să văd viaţa aşa cum este de fapt: ca un dar de la Dumnezeu.

Mă simt oare mai sărac cu Hristos? Şi nu îmi e teamă să spun: sunt oare mai sărac avându-L pe Hristos?

 

Hristos bate la inima fiecăruia

Nu mi-ar ajunge o carte să scriu cât am cunoscut păcatul, în câte forme şi în câte situaţii. Pe loc, păcatul mi-a dat o oarecare împlinire. O oarecare satisfacţie, şi chiar o anumită linişte: gustarea din fructul oprit.

Dar Hristos a venit în inima mea şi lucrurile s-au schimbat. A venit de multe ori, şi L-am gonit (conştient sau nu), de multe ori. Dar El, ca un adevărat îndrăgostit ce este, nu a contenit să bată la uşa inimii mele încă şi încă o dată.

Acum, când îţi scriu, mă simt ca o mireasă înaintea nunţii, care vorbeşte despre frumuseţea şi dragostea pe care i-o poartă mirele ei. Ştiu, această figură de stil a ruginit de când e tot folosită prin cărţi. Numai că, atunci când trăieşti o figură de stil, nu îţi e teamă să o mărturiseşti. Ştiu că iubitul meu, mirele meu, Hristos, nu mă va părăsi.

Dacă aş avea un shaker special, să pot pune în el puţină libertate adevărată, ţi-as da să guşti un pahar. Cred că e cel mai puternic drog. De fapt nu e chiar cel mai puternic, că puţini se bat pentru el şi mai mulţi se luptă pentru un pliculeţ de marijuana, dar e cel mai eficace drog. Efectul lui nu trece niciodată.