Întăriri: fiecare-n felul ei

Alaltăieri am aşteptat cu emoţie Supercupa Europei, fiindcă tare mă preocupa dacă noile achiziţii, Kroos şi Rodriguez, au reuşit să se integreze în mecanismul Real-ului. Răspunsul a venit în două tranşe. Mai întâi Kroos a avut vreo trei deposedări aproape artistice, urmate de o lansare a extremei stângi, prin minutul 12, cu o pasă aşezată pe bocancul destinatarului, de vreo 60 de metri, cu care prilej m-a câştigat definitiv, făcându-mă să uit că Di Maria fusese uitat de Ancelotti pe bancă. Kroos a jucat de parcă toată viaţa lui de fotbalist şi-a petrecut-o pe Bernabeu. Celălalt „new entry”, Rodriguez, dimpotrivă: la prima atingere i-a pus pe adversari în poziţie de gol, iar la a doua, trasă la xerox, l-a salvat o intervenţie genială a lui Pepe, parcă. Uşor-uşor a început însă să „simtă” mingea, iarba, atmosfera, ba a dat şi un şut tot aşa, parat cu mult noroc de Beto, portarul Sevillei, pe care colegul lui de la naţionala Portugaliei, CR7, nu mai prididea să-l mângâie la sfârşitul tărăşeniei... după ce avusese grijă să-i înfigă două bucăţi, una mai frumoasă decât cealaltă! A fost un meci frumos, de vară, în care însă diferenţa de clasă a fost uriaşă. Aşa cum arată acum, Real probabil că va defila întreg sezonul prin toate competiţiile. O echipă care-i ţine pe bancă pe Khedira (campion mondial!), Marcelo şi Di Maria e de speriat. În plus, dacă Iker are de gând să apere ca alaltăieri, fundaşii n-au decât să-şi continue tradiţionalul somn... sau să stea mai mult prin careul ălălalt, ca Ramos. Dar nu numai Real se întăreşte, ci şi Steaua. După chestia cu Hamza (cine-i ăsta, dom'le, vreun Bale, vreun Lewandowski, de nu-şi dau rând Balcanii să-l vândă şi să-l cumpere!?), Steaua s-a reorientat: cică vine iar Piovaccari: Sampdoria nu-l vrea, iar toţi cei cu care s-a negociat, nici atât. La Steaua e văzut ca speranţa supremă. Fraţilor, vă daţi seama unde ne aflăm?