Gafele noastre sărbătoreşti

Într-un pamflet din august 2000, Mircea Mihăieş îşi bătea joc de răposatul Emil Constantinescu, enumerându-i câteva gafe antologice, între care „simpatica iniţiativă de a-l felicita de Crăciun pe preşedintele Turciei, a cărui religie nu e neapărat legată de suferinţele Mântuitorului nostru.” O gafă naţională, de care numai un şef de stat pe nume Constantinescu putea fi în stare. Dacă ar mai fi fost prezident, Miluţă i-ar fi urat de Paşti lui Osama ca „taina sfântă a Învierii să-i aducă pace şi linişte sufletească!”

Pe mine, ca om simplu, fiecare zi mă întâmpină cu o normă de gafe musai de îndeplinit, ceea ce mă asemuieşte unui proletar conştiincios, care-n fiecare zi are de făurit un anumit număr de piese la strung. Singura deosebire e că, în timp ce de sărbători numărul de piese ale strungarului scade, gafele mele cresc. Spre exemplificare, dar şi ca un soi de autocritică, vă aduc la cunoştinţă ultimul meu set complet de gafe, comise la ultimul Crăciun:

1. Aidoma lui Emil, vizibil distrat în privinţa apartenenţei religioase a celor din  jur, am urat „Crăciun fericit!” unei familii de evrei vegetarieni, pe care am invitat-o in corpore la un prânz copios, cu tobe, muşchiuleţuri şi-alte porcării. N-are rost să adaug că toate bunătăţile au căpătat un mucegai de două deşte;

2. Cuprins de zel, unui procuror înalt în schemă i-am trimis o ilustrată cu textul: „Fie ca naşterea Mântuitorului să vă arate calea clară a luptei pentru eradicarea corupţiei din ţară!” Seara, o voce care s-a prezentat „Mântuitorul” mi-a recomandat la telefon să-mi păstrez urările pentru magistraţii stagiari;

3. Le-am urat „Mulţi ani fericiţi!” unor politicieni intraţi în vizorul DNA, care – crezând că fac aluzie la potenţiala lor detenţie - mi-au răspuns prin urarea tradiţională „Puşchea pe limba ta!”;

4. I-am mai trimis o felicitare pişicheră administratorului meu de bloc, un becher arătos, unde-i uram să fie toată viaţa şi posteritatea adorat de femei frumoase, pe măsura perfecţiunii sale fizice. În aceeaşi zi, asistentul lui a luat legătura cu mine, informându-mă că urările îmi sunt deplasate, întrucât administratorul este homosexual, şi se mai şi mândreşte cu asta; homosexualii fiind şi ei de două feluri: unii care se mândresc, alţii care nu.

Se vede aşadar că nu-i nevoie să te cheme Constantinescu sau Cioroianu, ca s-o nimereşti sistematic în bară. Singura diferenţă e că unii comit gafe naţionale, iar alţii doar gafe personale. Ale mele se încadrează în categoria gafelor de cartier.