Ce e rău şi ce, e bine?!

Încerc sentimente contradictorii după meciurile din sferturile Ligii Campionilor. Pe Anfield a fost un meci încântător, dar nu m-am putut bucura deplin de el. Prin tot ceea ce înseamnă şi ce a arătat, poate că Liverpool merita să câştige, dar cert este că Arsenal nu merita să piardă. Poate că acesta este stigmatul lui Wenger, de a plămădi doar pentru bucuria ochiului. Desenul dezinvolt al paselor a fost uneori amuţitor, mai ales că se petrecea în momente în care scorul incuba nelinişte. A fost şi o verigă slabă în salba lui Wenger. S-a numit Senderos, omul de marcaj al lui Hyypia la primul gol şi al lui Torres la cel de-al doilea. În turul precedent s-a spus despre Chivu că l-a avut doar pe radar pe spaniol, adică l-ar fi marcat larg, însă în realitate culpa a fost minimă, căci în acea fază mingea a fost pierdută pe neaşteptate de un coechipier din apărare şi nu a fost timp pentru ajustarea distanţei. În schimb, Senderos l-a avut în raza de acţiune şi tot degeaba. Poate că un cuplu central format din Gallas-Toure, cu Eboue retras fundaş şi Walcott de la început ar fi fost alternativa justă. Poate! Iar cursa lui Theo Walcott ne-a amintit-o pe cea a lui Owen din meciul cu Argentina, acum vreo 10 ani. Bineînţeles, capac a pus iarăşi arbitrul. Dacă ar fi fost acelaşi de la meciul tur, n-ar fi fluierat niciodată acel penalty, deşi era implicat tot un olandez de-al lui. Nu pot încheia fără a aminti despre final. Este ceva care mi-a plăcut atât de mult, încât pot spune că fac un exerciţiu de admiraţie... Liverpool avea 3-2 şi câteva minute până la semifinală. Nimeni nu s-a tăvălit pe gazon, nimeni n-a acuzat crampe, nimeni-nimeni. Au preferat să joace şi să mai dea un gol. Respect!

Celelalte partide au respectat scenariul previzibil, mai ales la Londra şi Barcelona. La Manchester doar finalul a fost banal, jocul având destule acute. Mizasem pe un puseu de orgoliu al romanilor, dar De Rossi n-a ştiut să spună bogdaproste pentru penalty-ul primit pomană. Iar Aquilani, puştiul ăla care băgase Madridul în sperieţi la deplasarea precedentă, a fost uitat pe bancă de Spaletti. Se pare totuşi că acesta ar fi acuzat unele probleme musculare. E normal la vârsta lui! Ferguson s-a temut mai mult de alergia dezvoltată de romani la Ronaldo, aşa că l-a ţinut lângă el pe portughez, evitând astfel atât o accidentare, cât şi potenţialele cartonaşe dacă acesta ar fi răspuns la provocări.

Aşadar, în semifinale, se înfruntă munţii. La Liverpool-Chelsea merg pe londonezi, ca să-i facă în ciudă lui Mourinho, iar la Manchester-Barcelona merg pe spectacol. Englezii se prezintă cu tot ce au mai bun, dincolo revine Messi. Păcat de Ronaldinho...