Constantin MOLDOVAN

Trei sonete pentru cititorii Monitorului de Suceava…

,,Cioburi de metaforă” risipite printre rânduri!

SONET PENTRU NOI TOȚI!

Prieteni nu-s acei ce-ți fac ,,statui”

Bătând în dalta vorbelor de lemn,

Lăsând, pe unde trec, același semn

De care, cei mai mulți, suntem sătui.

E bine-ntotdeauna să fii demn,

Să nu te-ncrezi în vorba orișicui,

Să nu îți bați în talpă, singur, cui,

Ba să-i impui chiar gândului consemn

De-a nu lăsa mișeii să pătrundă

La tine-n suflet - și să se ascundă - 

Ca niște lupi șireți și nesătui, 

Căci ei te vor slăvi întotdeauna,

Dar vor fugi când va veni furtuna… 

PRIETENI NU-S ACEI CE-ȚI FAC ,,STATUI”! 

SONET DE SEARĂ

Acest sonet l-am scris în prag de seară

Când începeau să urce stele-n cer,

Iar luna, mândrul nopții giuvaer,

Se cățăra pe-a dorurilor scară.

În suflet nu mai e pustiu și ger,

Nici soarta nu mai pare-așa amară

Și-am înțeles că timpul, care zboară,

Atinge numai visul pasager.

Acei ce pot să creadă-n fericire

Se vor lupta, mereu, pentru iubire,

Căci fericirea și iubirea-s una;

Desigur, mai există amăgiri

Închise-n clipa vreunor rătăciri,

Dar astea vin și trec...Întotdeauna.

SONET DORINȚĂ

Cât mi-aș dori să nu mai fie iarnă,

Cu flori de gheață-n margini de priviri,

Iar dorul să renască în trăiri

Și să oprească răul, care toarnă

În suflete potop de amăgiri,

Lumina să pătrundă prin lucarnă

De gând, ce-n poezie se răstoarnă 

Drept parastas al fostelor iubiri.

Sunt încă viu - mai pot privi la stele,

Sunt încă tânăr - toate-s ale mele

Și le zâmbesc atunci când vine seara,

Astfel încât, în strălucirea lină,

Înveșmântându-mi visul în lumină,

Voi aștepta să vină primăvara!

Constantin MOLDOVAN 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind